euro2008.com news

euro2008.com news

M-am mutat

http://www.bymanolo.ro/blog/

Patina ghetii

Sunt mare roller, dar cand vine vorba de gheata m-as patina tot timpul. Am fost cu Beatles saptamana trecuta pe patinoarul de la Unirii. Super fain. Ne-am dat ca doi nebuni timp de vreo 90min. As mai fi stat, dar cand iti inchiriezi patine nu beneficiezi si de ciorapu’ aferent ghetei, so iti cam ingheata ciopoaiele. Sambata as vrea sa mergem pe patinoar, dar pe un altul. As alege de data asta pe cel din Drumul Taberei. Pe cel de la Unirii sta gheata destul de zgariata si deci nu poti face mari figuri de patinator. Din cate am inteles, pe cel din DT nu se intampla asta deoarece exista o masina care lustruieste gheata permanent. Ar mai fi Cismigiu, Herastrau, Kiseleff, Floreasca si Titan. Stiu, e greu fara vin fiert, dar dupa aceea putem tucsui cot la cot nu nea Marin. Partieeeeeeeeee !!!

160 cm

Spune lumea ca daca te pisi contra curentului vine pe tine. Pe draq, am incercat eu si nu e asa. S-au terminat timbildingurile si incep “petrecerile” cu spiciuri si aplauze scremute, cu diplome si premii aruncate din dozator. Nu mai suport cacaturile astea in care toti incearca sa arate cate madulare halesc, cate limbi pot da sau cate scame pot strange’n gat in secunde, minute, ore, zile sau ani. Nu mai vreau sa ma bilding cu oricine care imi este bagat pe gat si nici sa ma distrez cu toti handicapatii care sunt sau se cred corporatisti. Cand vine vorba de petrecere toata lumea trebuie sa fie “gatita” si trebuie musai sa aiba un comportament care sa nu lase de dorit. Adica vine tontu’ se pune pe butuc si isi pozitia de mic infipt in doua scobitori. Cand “danseaza” are grija sa se uite tot timpul in sus nu care cumva sa scape Dumnezeu sforile alea care-i misca picioru’ si capu’ ala de lemn. Afiseaza permanent un zambet tamp la fiecare intrebare si raspunde intotdeauna cu o gluma imbecila. Mi-ar trebui, probabil, ani de zile sa scriu toate simptomele unui astfel de exemplar. La un moment dat am intrebat si eu un cretinoid dintr-asta daca mai are timp sa se scarpine la boase, daca poate sa-si giugiuleasca prietena/sotia/amanta sau concubina atunci cand ii vine sau sa coboare din costumul ala de cacat la o tinuta daca nu actuala macar potrivita. Am primit ca raspuns o fata dezamagita si indignata. Macar asa isi va da seama cat de penal este si poate va depasi stadiul de cretinoid corporatist. Si eu vreau sa ma depasesc. In ’87-’88 dadeam pe zid pana la 160, vertical, si eram printre cei mai buni. Acum suntem in 2007 si vreau sa trec de 185. Se mai baga cineva ?

Who let the dogs out

Bodyguard, ofiter responsabil cu securitatea , agent etc. Denumiri pompoase care acopera o singura functie, cea de paznic. Ala de sta la building center e bodyguard. Are 65 ani, probabil iesit la pensie, dar cu nevoie de cascaval(ca de, se traieste greu la romanica). Nu a facut sport in viata lui, nu a dat o palma cuiva si nici nu mai e in stare sa dea. La Beatles la scoala e o purisanca care are bocanci, sapca smecheroasa, uniforma neagra si scrie pe spate “Bodyguard”. Pai va spun eu ca e o tanti care cere carnete, legitimatii si nu poate sa ridice piciorul nici 20cm. Security, mumulity, pupulity, ireality. Ce dracu au bai nene astia ? Chiar asa urat suna cuvantul “paznic” ? Mi-am dorit si eu sa vad un bodyguard si la un moment dat l-am vazut. Era un tip care avea grija de un demnitar. Bai tata, ala era bodyguard. 2m inaltime, 1m latime, un pumn cred ca avea 2Kg si toba de carte(era la a 2-a facultate). Va spun eu, Kevin Costner era pisatu’ boului pe langa baiatul asta de va povestesc eu. Mda. De dimineata opresc, langa resedinta consulului Argentinei, la vreo 20m. Il las pe Beatles in masina, iar eu traversez repede pana la chiosc sa iau un suc. Ma intorc intr-un minut si ma apostrofeaza un jandarm de data asta : “Asta e locul consulului, si nu aveti voie sa parcati aici” spune cacatul boului. Nu ma pot abtine si ii explic cretinoidului diferenta intre a parca si a stationa. A inteles fix un sfarc. Se uita ca tuta la mine. Bodyguardul meu cred ca gandeste mai mult decat baietasul ala. E negru, e mare, e ascultator, inspira teama si cand ii dau drumul din lesa gasesc pe careva sa strige ” Cine a dat drumul la caine, hau, hau, hau, hau hau”…

Cool as ice

Trairi, asa le-as spune. Sarbatorile de iarna ma fac sa ma simt foarte bine. Si pentru ma simt foarte bine am sa incerc sa istorisesc o zi din copilaria mea, ziua de Mos Nicolae. De abia asteptam sa vad ce cadouri primesc. Simteam tot felul de furnicaturi prin corp. Mama si cu tata plecau la serviciu iar eu la scoala. Ce-mi mai placea… Nu scoala neaparat, ci atmosfera, colegii, faptul ca ieseam afara si ne bateam cu zapada, ca ne trageam cu sania pana se rupeau manusile, ca alergam dupa fete, ca ma certam cu creatza etc. Si ce era cel mai important, fata de ceea ce traiesc copiii din ziua de astazi, era faptul ca aveam ce/cu cine/cum/ cand sa ne jucam. Daca treceau 2 masini la 5 minute era bine. Nu ne stresa absolut nimeni. Cand se terminau orele aratam ca un aurolac. Eram plin de noroi din cap pana in picioare. Ma duceam pana la tutungerie sa iau chibrituri dupa care ma duceam acasa. Bunica ma dezbraca de la usa. Nu treceau 10 minute ca suna Oase, Romica, Martzianu’, Gica sau Pitic sa ies la “cresa”. Incepeam cu “21″ si continuam cu “miutza”. Incepeau sa vina si ajungeam sa numaram vreo 20 de copii. Si nu erau decretei ca frate-miu. Acum puteam sa jucam fotbal. Pana pe la ora 17:00. Din salcie saream direct in zapada, pe urma de pe terasa blocului(aia de la et.1) tot in zapada, ne mai dadeam pe gheata si la sfarsit stateam vreo 5 minute la caloriferul scarii 3. Incepea sa se intunece si trebuia sa ne pregatim pentru seara. Mergeam in casa sa ne schimbam si sa mancam. Intre timp soseau si parintii si trebuia sa le dau un fel de raport. Ma pricepeam de minune la “ambalat” fel de fel de chestii dintr-astea. As zice ca promiteam de mic. Bunica pleca acasa la ea si ma lasa cu parintii. Le ceream, cu o fata amarata , voie sa ies si eu macar 3-4 ore(asta insemna pana pe la 9-10PM). Era cam mult si deci implica verificarea atenta a tuturor activitatilor scolare(teme, lucrari etc). Teme cool, as ice. Se aproba. Fara sa stie ai mei, imi luam cutia de chibrituri si tzop afara. Incepeam sa culeg armele, teava de la subsol si carbid de la gaze. Seara de Mos Nicolae era seara cand se dadea startul la bubuituri. Daca ati stii voi cat munceam la o teava buna. Era o intreaga inginerie. Bubuituri, tipete, rasete, babe si mosi care urlau la noi, cate un handicapat care credea ca daca iese la noi ne-ar putea prinde sau macar sa ne faca sa incetam. Pe naiba, mai rau faceam. Dreaci, asta eram. Era zapada cat vedeai cu ochii si dupa ce reuseam sa aducem la tacere urechile vecinilor dar si ale noastre incepeam sa jucam o “de-a v-ati ascunselea”(aveai unde in zapada aia imensa) sau “flori, fete, filme sau baieti”. Pana pe la ora 22. Aveam zapada cred ca si in fund, hainele toate fleasca, mainile si picioarele gheata, dar eram cel mai fericit copil. De acum mai era oleaca pana cand sa-mi simt cadourile in palme. Imi placeau foarte mult fructele si cum intram in casa stiam ca ai mei au facut o verificare a cadourilor din cauza mirosului care se “afla” ciudat pe la usa camerei lor. Incercam sa adorm si nu puteam cu gandul la ce voi gasi dimineata in ghetele frecate cu crema “Guban”. Bagam cateva foite de “Aventurile lui Habarnam” dupa care adormeam bustean. Dimineata ramaneam mut mai bine de-o ora. Inca un an in care am fost “cuminte”.

Fratia pantalonilor calatori

Tot de la ei a plecat si rahatul asta. Cum care ei, americanii bre. De ce nu i-au pus numele de “Fratia fustelor gigea”? Suna interesant si pe deasupra am fi inteles si noi de ce poarta femeile fuste, inca din preistorie, cu atata disperare. Disperare am zis ????? Ah, ca-mi vine sa mor. Imi vine sa scriu cu toate degetele. 6 femei cu fusta in 16Km. Asta inseamna 0.0375 femei/100m. Sau 0.000375/m. Asta inseamna ca exista femei in fusta doar in imaginatia noastra. Imi aduc aminte vorbe ca “se tine dupa fusta maica-sii”, “alearga dupa toate fustele” sau “o poala de dulciuri”. Care fuste ? Poate “se tine dupa blugii maica-sii”, “alearga dupa toti jeansii” sau “un petec de dulciuri”. Am tot auzit diverse motive cand am intrebat de ce nu se mai poarta fusta. Am primit si raspunsuri : “Ma simt mult mai lejer in blugi decat in fusta” sau “Sunt mai comozi”. Cand erati mici va visati printese purtand rochii lungi si parul despletit presarat cu praf de stele, printese purtand rochii lungi si parul despletit presarat cu praf de stele, printese purtand rochii lungi si parul despletit presarat cu praf de stele. Ma scuzati, ma luase valul. Acum vorbind serios, chiar nu va pasa ca aceast obiect vestimentar incepe sa fie inlocuit de unul purtat in special de barbati ? Nu vreti sa nu mai fiti confundate pe strada ? Nu vreti sa nu mai primiti palme pe fund din cauza blugilor stramti ? Femeilor, fiti femei !

Beizbol

Vericu’ Marin, ca asa ii spuneam eu, m-a invatat turca pe camp acum vreo 25 ani. Eram cel mai puturos dintre toti verii de ne adunam vara la tara. E si normal, veneam de la oras fara nici cea mai mica experienta intr-ale muncii campului. Toti plecau dis de dimineata la camp cu vacile luand cu ei pe ascuns o sticla de zaibar, botele de turca si besicile din sosete facute de nenica. Puturos cum eram faceam ochi de abia pe la 10. Pustiu taica, pustiu. Draq mai era prin curte. Trageam repede niste nadragi, puneam la gura o cana de lapte, luam un colt de grana si o intindeam dupa rubedenii pe camp. Eu stiam portofele, petarde, teava cu carbid, surprize. Mi-au sapat o groapa si mi-au pus un bat in care sa dau cu bota. Cica le stric besicile daca nu stiu sa dau. Ei erau avansati asa ca jucau oina. Dadeau cu asa o sete in besica aia ca nu o mai vedeam. Pana la urma m-au lasat si pe mine. Am facut gogoase’n palma de la prima lovitura. Sa-i fi vazut pe aia mari cand jucau hoina pe terenul de fotbal de la Caracal. Am invatat si noi prin scoala cate ceva legat de oina. Doar teorie. Ce vremuri. Ieri ma duc in parc cu singurul german pe care il cunosc si, revelatie vere. Oina in stare pura. Nu mi-a venit sa cred. M-am dus mai aproape mai ceva ca un copil si l-am intrebat pe oinar daca e adevarat. “Da, e oina” mi-a raspuns. Fabulos. Erau aproximativ 10 insi la post care asteptau cu bota pregatita mingea de la coechipier. Va vine sa credeti ?!? Oina bai nene, oina !!!

Pasarea se prinde cu graunte, omul cu vorbe frumoase

Asa am ajuns la Gaudeamus, cel mai international targ de carte. Deh, te duci acolo unde se zice ca lumea e aia mai buna. Asa o fi, dar nu acolo unde am fost eu. Aglomeratie, carti puse intr-o forma de ordine nepamanateana, zgomot si lumini. La intrare troneaza o carte care iti spune ca mai bine de 50% din populatia Romaniei nu au citit nici macar o carte. Asa o fi. Eu as zice ca 50% din aia care i-am vazut la targ nu au ce cauta acolo. Cand bozonarul e doldora de cascaval, mertzanu’ te asteapta afara si esti noul posesor al unui loc de milionar in top “nu mai stiu care” ai nevoie si de ceva aer de om cult. Am vazut si oameni culti. Am auzit la difuzor : ” incep prin a multumi organizatorilor pentru aceasta organizare de cacat, ma rog, scuzati termenul dar asa e”. Era Cezar Ivanescu si avea voie, e intelectual. Avea dreptate, fapt pentru care am zis sa vad si eu care sunt astia. Toti erau din domeniu. RDS, Banc Post, Dacia, Sapte Seri, Iulis Mall, Caro Group etc. Inchei aceasta relatare aici. Rezerva de aer este pe terminate si prima naveta de salvare va ajunge peste 3 zile. Aproape ca intrasem la tiganci.

C’mooon, cat esti de sincera ?

- Sincera sa fiu chiar sunt. As alege fara ezitare.
- Tu ? Fii sincera, c’mooon. Poate atunci cand erai doar o copila si iti permiteai.
- Sincera sa fiu nu cred ca as fi putut face vreo alegere la varsta aceea.
- C’mooon. Daca nu tu, atunci nimeni. As paria oricand pe tine.
- Faaaaata. Eu eram o cumintica. Sincer iti spun.
- Dar daca ti-ar fi fost impus ?
- C’mooon. Nici nu imi pot inchipui.
- Sincera sa fiu si mie si mi-ar fi greu sa-mi inchipui.
- E mult prea abrupt, c’mon.
- Dar celalalte cum pot si noi nu ? As vrea si eu, sincera sa fiu, nu doar sa stau si sa ma uit.
- C’mooon, tu ma intrebi pe mine, dar tu ? Tu, tu cat de sincera esti in privinta asta ?
- Eu ? Iti spun sincer doar atat. La naiba cu cartofii prajiti !

Aceast pamflet este inspirat din viata de zi cu zi, reflecta puterea de absortie a unor expresii verbale si contine o caterinca incomensurabila.